Globuletul fermecat
Era o zi ca oricare alta zi. Soarele stralucea si vantul batea usor. Parul meu flutura din cand in cand atunci cand vantul batea mai puternic. Mirosul acelei veri era minunat. Puternic dar in acelasi timp foarte placut.
Ma plimbam pe o campie impreuna cu o prietena. Culegeam flori si ne intindeam pe iarba la soare din cand in cand. Adierile de vant incepeau sa fie din ce in ce mai puternice odata cu inaintarea noastra. Nu era de mirare deoarece in fata noastra se afla padurea. Prietena mea imi spune ca se zvoneste ca in padurea aceea exista o casa veche unde nu mai locuieste nimeni de cativa ani buni si ma intreaba daca vrea sa mergem sa vedem cum era inauntru. Fireste, prima oara am spus nu, dar era prea insistenta si am acceptat intr-un final. Acum vantul batea mai puternic si eram gata sa ne dam batute deoarece drumul parca dura prea mult insa inainte sa apucam sa ne intoarcem in indepartare se zarea o casa cu doua etaje. Arata exact ca si cand a fodt abandonata de cel putin 20 sau 30 de ani. Eram speriata dar incurajarile prietenei mele ma inveseleau si am decis sa intram. Totul era plin de praf si luminile nu mai functionau. Mobila scartaia, inclusiv parchetul. Pe o masa zaresc un glob, mic de statura. Il iau si il studiez atent. Parea de parca a fost folosit cu cateva zile in urma. Era unicul obiect neprafuit de acolo. Fara sa stiu ce faceam mai exact, il scutur. Din el incepe sa iasa sclipici si apare o zana in interiorul lui. Ea imi spune sa imi pun cea mai arzatoare dorinta a mea. Eu ii spun dorinta mea, apoi aceasta dispareca prin magie, de parca nici nu a existat.
Cand ne-am intors am sperat ca dorinta sa mi se implineasca. Era o dorinta pentru amandoua. Toata ziua a fost o adevarata aventura, exact ca in filme.
