Răspuns:
Colindă la Crăciun
Sculaţi, sculaţi, boeri mari
Să să scoală slugile,
s’aprindă fînarele,
să măture curţile
prin toate ungheţile,
s’aştearnă divanurile;
la noapte, la cîntători,
vor veni colindători;
nu vor veni nici c’un rău,
ci v’aduc pe Dumnezău.
Dumnezău îi mitititel
mititel şi’nfăşeţel,
cu făsuţa de matasă,
c’o viţă de aur trasă,
cu scutec de duşenie,
din ceriu pînă în pămînt;
în cap are o scufie,
şi scufia-i de scumpie
este-o piatră despicată
de se vede lumea toată
şi Cordunul jumătate
Ţăligramu-a treia parte.
De desupt de Ţăligram
este-un pat mare, rotat;
da pe pat cine-i culcat?
Ia boerul curţilor
curţi înnalte, ferecate
cu lanţuri de fier legate;
de la uşă păn’ la pat
tot o viţă de bumbac;
de la uşă păn’ la masă
tot o viţă de matasă,
După masă, cine şede?
Ia Crăciunul cel bătrîn;
el tot bea şi veseleşte,
din pahar, nu mai găteşte;
şi’n fundul paharului
scrisă-i floarea raiului.
Măicuţa cu fiu’n braţă;
şi fiul a prins a plînge
măicuţa din gură-îi zice:
<Taci, fiuţule, nu plînge
că ţie ţ-oiu dărui:
scaunul judeţului,
ciubărul botezului,
cheiţele raiului,
luminiţa soarelui>
