O intamplare in tren
Astazi , o sa merg cu trenul impreuna cu parintii mei . Picurii de apa lovesc cu "cruzime" pamantul , iar soarele sta ascuns , deoarece asa ii poruncesc norii si vantul.
Sunt in tren , privesc pe geam si vad cum "cristalele" se lovesc usor pe geamul meu , apoi se preling in jos . Imi iau o carte , ma ghemuiesc linistita si ma apuc de citit. Deodata , trenul se opreste . O doamna in varsta , cu multe bagaje urca. Nu era niciun loc liber . Asa ca am hotarat sa ii cedez locul meu . M-am ridicat si i-am spus linistita:
- Puteti sa stati dvs. aici , eu pot sa stau si in picioare , nu este nicio problema.
- Multumesc mult !
Am zambit , am inchis cartea si apoi m-am prins de o bara , ca sa nu cad . Un scaun se elibereaza.La inceput , voiam sa ma asez , dar apoi , am realizat ca mai sunt oameni care stau in picioare , asa ca nu am ocupat locul . De data asta , o mama gravida s-a asezat zambindu-mi.Bebelusul trebuia sa se nască curand.
A durat mult timp calatoria , am mai stat si jos , insa m-am bucurat , deoarece am putut ajuta unele persoane . Pot sa ma consider un om printre putinii , din nefericire , care ar face asta.Trenul nu mai ajungea la locația corespunzătoare.In vagon cu mine era si un domn foarte prefăcut.Se înfuria din ori si ce.In data ce trenul ajunge la Bucuresti am si iesit pe usa repede.Eram in graba.Am întrebat o doamna pe unde este ieșirea fiindcă nu stiam,dumneaei mi-a arătat in partea in care se construia o noua șina.
Se pare ca am ajuns la timp la întâlnirea cu nașii mei.
