Într-o dupa amiaza de toamnă, cand afară ciripeau pasarelele si bătea vântul lin, cădeau frunzele copacilor făcând covoare colorate pentru pomi, priveam cerul cum începe să se întunece spre o culoare închisă de mov cu un albastru si gri. Vedeam cum pasarelele își luaseră zborul si făceau cercuri in aer, anuntul natural al unei furtuni...
Eu cred ca nimic nu este mai placut decat sa stai si sa privesti cum cerul plânge peste noi, cu o ceasca de ceai citind o carte sau ascultand o poveste de la bunici.
Mi-am petrecut acea după amiază stând si admirand frumusetea naturala a cerului trist, pasarelele nu se mai vedeau, iar vantul batea puternic, atat de puternic incat lasa copacii fara haine.
Dupa doua ceasuri de furtuna, s-a mai potolit, insa ploaia continua, asa ca am decis impreuna cu sora mea mai mica, Ana, sa ne luam hainele de ploaie si sa iesim putin pe afara pentru a ne distra înainte de cina.
O adevărată aventură, si o experienta frumoasa a fost în acea zi. Ma bucur ca am trait-o!
