Atunci când interpretezi o secvență dintr o piesa de teatru sau vorbești în public mi se pare foarte firesc să ai emoții.Ai acea senzație de bucurie contopită cu timiditate,ducandu-te numai la gândul că Intr o clipită ai putea sa te faci de ras.Mai ales atunci când interpretezi un personaj ,intrând în pielea sa trebuie sa dai dovada de talent și aptitudine.Te gândești la faptul că orice greșeală ar putea fi fatală dar în același timp ești mândru că participi in aceasta piesă de teatru.De aceea fie el și artist,actor fie el și om normal cu toții avem emoții Intr un așa moment.Oricat am vrea sa ne mascam emoțiile cu atât ele sunt mai accentuate .Atunci când tii un discurs sau reciti o poezie,fă o din inima și nu din gând...
