Frăția Ursuleților
Marina iubea ursuleții de pluș nespus de mult. Pe pătuțul ei stăteau mai tot timpul ursuleții ei preferați: un urs polar, un urs brun, un urs panda și chiar un ursuleț koala. În fiecare seară înainte de culcare, ea își aduna ursuleții și îi pregătea de culcare și le spunea cât de mult îi iubea. Ursuleții simțeau că Marina era cel mai bun prieten al lor.
Într-o seară de duminică, după o zi plină de joacă cu prietenii în parc, Marina și-a pregătit ca de obicei ursuleții de somn și s-a culcat liniștită alături de ei. Pentru că se aveau ca frații, ursuleții s-au înghesuit unii într-alții, au închis ochii liniștiți și se pregăteau ca visele să îi poarte pe fiecare în zonele de unde venea fiecare. Era însă o noapte foarte călduroasă de vară și de aceea ursul polar nu putea să adoarmă. Era invidios pe prietenii lui care nu păreau deranjați de căldură și de aceea le zise:
– E atât de cald aici! Aș da orice să fiu acum la Polul Nord.
