Toamna
Zâna cu rochie din frunze ruginii s-a așternut cât ai clipii. Verdele vibrant al verii a dispărut, lăsând doar copaci roșiatici în urmă.
Oameni culeg acum rodul viei și al copaciilor al căror fructe sunt merele aurii cu miros parfumat și miez dulce.
Ici colo mai cade câte-o frunză arămie, frigul se așterne încet pregărtind parcă intrarea temutei iernii.
Sfântul astru asfințește, lăsând loc nopții răcoroase. Acum totul este doar liniște eternă.
