Intr-o iarna friguroasa, de pe bolta cristalina, cobori un fulg moale de nea. La prima vedere, acesta parea ca toti ceilalti, insa, dac te uitai mai bine, nu era deloc asa. Ceva ardea in el, o flacara binestarii. Dintre miile de fulgi care formeaza patura de nea, el era cel mai duios.
La un momentdat, fulgusorul fu observat de un copil puieril. De cum il zari, pruncul il lua in palma, si se incarca cu energia copilariei. Zapada, oglinda celei mai frumoase vremi ale vietii, copilaria, il induiosa pe copil, si il facu sa nu se mai gandeasca la altceva decat la bucuria de a fi tanar.
Nu va irositi anii de copilarie, deoarece zapada se topeste repede!
