Răspuns:
“Vesnicia s-a nascut la sat”…asa spunea Lucian Blaga. Eu cred ca nu doar vesnicia s-a nascut acolo, ci si insusi timpul, libertatea, umanitatea. Acolo, timpul trece greu, incet, nimeni nu se grabeste, viata se scurge lin, profitand din plin de fiecare clipa. Oamenii sunt altfel: mai prietenosi, mai buni la suflet. Ei judeca altfel lucrurile, respectand obiceiuri stravechi si traditii, dar punand pe primul loc omul, apoi pamantul. Taranul, omul simplu care nu are scoala, nici educatie, stie cum sa se bucure de tot ce ii ofera natura, de timpul ramas, de compania oamenilor. El inspira aerul rece dimineata si se uita cu mandrie la gradina lui, la animalele din batatura. Se duce apoi in camp sa-si vada pamantul. El treieste fara prea multe griji, fara sa se intristeze, se bucura si de ploaie, si de zapada, si de soare, si de vant. Toate capriciile naturii pentru el sunt binecuvantari, sunt dar de la Dumnezeu. Nu prea mai exista multi tarani adevarati in ziua de azi. Majoritatea s-au stins sau sunt prea batrani. Tineretul a plecat la oras, iar satele au ramas pustii. Abia la sarbatori se aduna intreaga familie. Atunci, satul e din nou viu. Parca se trezeste o lume arhaica adormita de secole.
