6. In loc de "ce-mi dai?", la imperativ: "Da-mi!"
7. Săracul spuse de îndată in sinea lui: suferințele mele luară sfârșit. Simt ca regele veni aici doar pentru mine. Am sa primesc ceva din firimiturile averii lui si am sa duc de azi inainte o viață lipsită de griji. Într-adevăr, regele opri caleasca in dreptul lui. Cerșetorul, care ingenunchease cu fruntea in tarana, se ridică si il privi. Deodată, regele întinse o mână spre cersetor:
- Ce-mi dai?
Săracul spune de îndată in sinea lui: suferințele mele iau sfârșit. Simt ca regele vine aici doar pentru mine. Am sa primesc ceva din firimiturile averii lui si am sa duc de azi inainte o viață lipsită de griji. Într-adevăr, regele oprește caleasca in dreptul lui. Cerșetorul, care ingenunchease cu fruntea in țărână, se ridică si il priveste. Deodată, regele întinde o mână spre cerșetor:
- Ce-mi dai?
8. Varianta in care se folosesc verbele la perfect simplu pare un stil învechit.
Dinamica întâmplărilor este redată cel mai bine de varianta in care verbele sunt la perfect compus.
9. "Dacă aș fi stiut, i-as fi dat tot orezul..."
