Răspuns:
Într-o zi de vară, m-am gândit să încep să merg la Catedrala din orașul meu. Mi-am pus alarma la ora 06:45 și am plecat să i-au autobuzul. Ajuns acolo, m-am închinat la icoane și la moaștele sfinților. Slujba începuse, iar eu am văzut că părintele nu avea ipodiaconi, iar eu imi doream sa devin acolo. Peste doua saptamani, parintele a vazut ca vin in fiecare zi, m-a intrebat la sfarsitul slujbei daca pot sa il ajut sa duca niste vesminte. Am urcat cu parintele in niste camere din Catedrala si am vazut lucruri uimitoare. Ajuns la etajul al doilea, am intrat intr-o camera unde erau multe vesminte. Dupa ce le-am aranjat, parintele a gasit doua vesminte, unul negru si unul auriu, ambele de ipodiacon. Parintele mi-a spus sa le spal, iar a doua zi sa vin in Sfantul Altar ca sa-l ajut. Ajuns acasa, am luat vesmantul auriu si l-am spalat, iar pe cel negru l-am lasat la mine la Biserica ca sa il poate alti copii care vin acolo. A doua zi, am adus vesmantul, iar parintele m-a chemat in Sfantul Altar, unde m-a invatat sa ma imbrac cu vesmantul si unde sa il las dupa slujba. Dupa slujba am fost foarte vesel ca am intrat in Sfantul Altar si am vazut cum este.
