Explicație:
Ionel este oglinda copilului răsfățat al familiei burgheze. Comportamentul său neadecvat este încurajat de părinți, care, au avut cu siguranță o copilărie asemănătoare oferindu-i și băiețașului un exemplu extrem de prost.
Crezând că totul i se cuvine, Ionel dă dovadă de egoism și obrăznicie supărând încă de la începutul textului servitoarea și deranjând discuția adulților cu orice ocazie.
Acesta i se adresează unei persoane mai mari folosind pronumele ,,tu" dând dovadă de nepolitețe și lipsă de respect.
Copilul se dovedește a fi un băiețel de vreo opt anișori, prost crescut. Este lăudat și încurajat din toate părțile naratorul fiind singurul care conștientizează adevărul.
După părerea mea, la o asemenea vârstă copii ar trebui să-și asculte părinții dar mi se pare că în acest text este total invers! Părinții ascultă de Ionel!
Cu ultimul alineat te poți juca tu. Ai putea scrie o încheiere pe stilul tău, nu știu cât îți place a mea.
