Răspuns:
Bunica
Uneori mă întreb cum de poate fi așa? E prea frumoasa,e prea pură și prea dulce... Ii privesc mâinile ce povestesc trudă și durere. Parul argintiu i se prelinge fin pe spate,cazand ca razele soarelui. Chipul său luminos îmi mângâie amintirea. Pasul i se îngreunează. Cade monoton o basma alba. Ochii ca doua stele,privesc atent și milos,cu duioșie. Bunica mea, sau mai bine spus , steaua ce cade lin .