Răspuns:Poezia eminesciana „Din valurile vremii…” se incadreaza in estetica romantismului prin tema si motivele pe care le dezvolta: iubirea pierduta, ireversibilitatea timpului, stelele, umbra, visul. De asemenea, predilectia pentru marturisirea directa, sincera a propriilor sentimente, stilul confesiv poate fi un alt argument in sustinerea acestei idei.
8. Metafora „Din valurile vremii…”, din care se constituie titlul, apare si la inceputul primului si ultimului vers, conferind textului simetrie. Titlul invoca trecerea ireversibila a timpului, felul in care amintirile vin in prezent din „valurile vremii”, aduc sentimente puternice, iar apoi incep sa scada in intensitate. Punctele de suspensie reprezinta nostalgia, melancolia eului liric, dar si efortul sau repetat de a-si aminti peste timp imaginea iubitei, care nu mai are contururi clare odata cu trecerea timpului.
9. Prima strofa evoca nostalgia eului liric fata de timpul trecut, pentru imposibilitatea de a trai in prezent o iubire ideala. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor („bratele de marmur”, „parul lung, balai”, „fata stravezie”, „zambetul tau dulce”), a comparatiilor „stravezie ca fata albei ceri”, toate aceste figuri de stil conturand un portret al femeii cu trasaturi specifice liricii eminesciene. Portretul este desavarsit prin metafora „Femeie intre stele si stea intre femei”, evidentiind frumusetea, perfectiunea iubitei. In ultimele versuri apare sentimentul de tristete profunda, cauzat de neimplinirea iubirii „In ochii fericirii ma uit pierdut si plang”.
Explicație:
