Într-o zi , cand ma plimbam cu mama prin parc a început să plouă. Toti oamenii s-au retras la casele lor iar mama și-a desfăcut umbrela. Apoi mi-a dat si mie umbrela rosie cu buline albe. Cand ieșeam din parc am sărit un caine. Fara sa mai stau pe loc am fugit spre el și l-am ferit de ploaie. După ce mama ma ajunsese am intrebat-o :
- Mami, il putem lua acasă te rog? Te rog, te rog ,te rog!!!
- Draga mea nu il putem lua cu noi, însă putem face ceva.
Asa ca am mers la adăpostul de animale. L-am lăsat acol-o. A doua zi era ziua mea. Mama nu știa ce sa- mi ia asa ca ma pus sa aleg. Eu , gândindu-mă la acel cățel i-am spus de îndată ca vreau sa il adoptăm. Mama a șovăit dar promisiunea e promisiune! Dupa ce l-am adoptat mama s-a bucurat mult deoarece îi aducea un plus de energie. Aceasta este povestea catelului meu!
