,, Voievodul Dragoș coborase spre ținuturile de răsărit. Acolo erau codrii deși unde mișunau vietăți felurite. Dar mai cu seamă se ascundeau zimbri fiorosi care ieșeau la atac noaptea.
Ei scurmau pământul cu copitele si mugetul lor care brazda vazduhul ca un tunet. Pe Dragoș tocmai aceste salbaticiuni puternice il atrăgeau.
Intr-o zi îi spuse credinciosului slujitor Dobra :
- Maine in zori plec după zimbrul cel mare."
