Figurile de stil va rog
„Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace',
Cum lupii, urşii, leii și alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Și eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine știe
C-o am de bucurie
Când toată lighioana?, măcar și cea mai proastă,
Câine sadea3 îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Așa vorbea deunăzi4 cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Cățelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici caprițiis deșarte,
S-apropie îndată
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
,,Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
și simțământul vostru îl cinstesc, frații mei."
- , Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, frații tăi, potaie?!
O să-ți dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunosti tu cine suntem, și ți se cade ție,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
– „Dar ziceaţi..." — „Şi ce-ți pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem. ​