Intr-o zi frumoasa de primavara eu si colegii mei am plecat in tabara mult asteptata. Imbarcandu-ne bagajele in autocar am zarit un mic paianjen. Parca voia sa-mi spuna ceva, gesticula usor cu membrele sale, dar nu am bagat de seama asa ca am urcat in autocar luandu-mi ramas bun de la parinti.
La junatatea drumului am zarit din nou acel paianjen, statea atarnat de spatarul scaunului din fata, si, iar gesticula ca si cum ma.. saluta si deodata se indrepta spre microfonul castilor mele si incepea sa vorbeasca.
Mesajul lui a fost:
-Buna, copile! Sunt paianjenul cel deagut, voiam sa iti urez o saptamana fabuloasa in tabara si sa ai parte numai de bucurii!
Atunci am stat putin pe ganduri si deodata paianjenul a disparut.
Cand ne-am intors din tabara i-am povestit mamei ceea ce s-a intamplat, dar a spus ca este doar imaginatia mea.
