Titlul operei literare " Lacul" de Mihai Eminescu construit dintr-un subst. comun, articulat hotarat, indica o determinare spatiala a tabloului.
" Lacul" reprezinta unul dintre elementele peisajului care simbolizeaza veșnicia. Imaginea lacului este o prezență permanenta in versurile poeziei, imagine ce intra in rezonanta cu starile de spirit ale indragostitului/subiectului liric: nerabdarea asteptarii fiintei dragi "Parc-ascult si parc-astept", desprindere de realitate si proiectare intr-o atmosfera de vraja " Sa sarim in luntrea mica", iar in final regret si melancolie ,,In zadar suspin si sufar langa lacul cel albastru"