Salut!
*****
Apartenenţa la genul liric a creaţiei "Amiază", de Dimitrie Anghel
Genul liric reuneşte toate creaţiile literare în care poetul îşi exprimă în mod direct stări şi sentimente, asumându-şi vocea eului liric, folosind un limbaj artistic.
Poezia "Amiază" se încadrează în genul liric, deoarece prezintă trăsăturile specifice ale acestuia.
Poetul, aflat în ipostază contemplativă, transmite starea de mirare şi tristeţe faţă de peisajul nemişcat la vreme de amiază, vara acaparând natura, grădina descrisă, cu valul său de căldură şi secetă. Eul lirirc îşi face simţită prezenţa prin interogaţia retorică "Şi lung priveşte-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie?" şi prin exclamaţia "Ce n-ar da florile să aibă acum măcar un strop de rouă!" De asemenea, arşiţa este evidenţiată şi prin statismul imaginilor vizuale care domină poezia: "Văzduhul tot nu se-nfioară de niciun zbor de rândunică".
Un alt argument decurge din folosirea unui limbaj metaforic. În acest text, sunt prezente epitete ("trupul zvelt"), personificări ("florile-s trudite") şi metafore ("mărgele negre semănate pe drumuri albe de lumină"), cu rol de amplificare a stării de imobilitate, zăpuşeală a tabloului de vară.
În concluzie, poezia aparţine genului liric, deoarece poetul îşi exprimă starea de apăsare faţă de un cadru natural, asumându-şi vocea eului liric, folosind un limbaj figurat.
