Personajele din basmul cult ” Povestea lui Harap - Alb ” poartă anumite simboluri pe tot parcursul acțiunii, binele și răul. Întâmplările fanstastice din basm sunt introduse / încadrate de formulele specifice basmului cult: formula inițială: ” Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori ” - introducerea cititorului în lumea fantastică a basmului, prin conținut ( exprimare, limbaj, oralitate ) alcătuit dintr-un regionalism ” amu ”, un cuvânt ” cică ” ce pune sub semnul probabilității întreaga acțiune a textului și un enunț care introduce personajele principale ale basmului, tipice ( un crai cu trei feciori );
Formulele mediene au rol de a menține credibilitatea basmului cult iar formula finală îl scoate pe lector din lumea fantastică a basmului, ancorându-l într-o realitate a unui narator necreditabil pe alocuri.
Este utilizata triplicarea de către autorul basmului prin proba a treia ( aducerea fetei farmazoane la împărat ) ce conține alte probe impuse de împăratul Roș și chiar de fată. Personajul principal, pe tot parcursul acțiunii, se îmbogățește cu calități necesare unui adevărat împărat: bunătatea - exprimată prin trecerea podului la întoarece spre împăratul Verde, atunci când Harap - Alb ajută albinele și furnicile, curajul - exprimat prin duelul cu tatăl său deghizat în urs, prietenia - exprimată prin cei cinci fantastici: Gerilă, Flămânzilă, Ochilă, Setilă și Păsări-Lați-Lungilă și capacitatea de a menține jurământul făcut Spânului în fântână - ce prezintă și schimbarea identității, numele și devenirea lui în slugă pentru Spân.
Din aceste puncte de vedere, basmul cult ” Povestea lui Harap - Alb ” scrisă de Ion Creangă este un bildungsroman.
