În opinia mea, cea mai grea întrebare a umanității, întrebare pe care umanitatea și-o pune de milenii întregi, întrebarea care ne definește pe noi ca ființe și pe istoria noastră este "Există, oare, Dumnezeu?". Dumnezeu e începutul și sfârșitul, e eternitatea. Dar ce facem noi dacă El, Părintele tuturor, nu există? Subiectul dezbătut în opere celebre ale unor nume cunoscute în filosofie și în literatura universală, alături de dileme precum liberul-arbitru, natura colectivă a vinei, consecințele dezastroase ale raționalismului...alături de acestea, în fruntea lor, de fapt, stă întrebarea aceasta. În multe cazuri, precum și în acesta, se aplică raționamentul următor: adesea, cu cât gândești mai mult, cu atât mai departe ești de adevăr. Cu cât ne complicăm în teorii și studii, cu atât ne îndepărtăm de credință și totodată de ateism și ajungem, așa cum zicea Friedrich Nietzsche în mult controversatele sale lucrări, să îl ucidem pe Dumnezeu cu alternarea noastră între credință fanatică și ateism. Dacă Dumnezeu a existat, acum e mort. L-am ucis noi. Am înfipt cu toții cuțitul, și eu și tu. Dar poate nu-i așa. Nietzsche nu a avut de unde afla precis, nici eu și nimeni nu are de unde ști și, dacă într-adevăr există viață de dincolo, nu cred că vom afla nici acolo, poate doar vom străbate eternitatea cu această întrebare în minte:"Există Dumnezeu?"
