Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul transmite în mod direct idei, gânduri, sentimente, folosindu-se de imagini artistice și figuri de stil, sensibilizând sufletul cititorului.
Poezia "Lacul" de Mihai Eminescu are toate trăsăturile specifice unei opere lirice, exprimând în mod subiectiv trăirile poetului cu privire la o iubire ideală în relație cu elementele naturii.
În primul rând, autorul transmite în mod direct, sentimentele de dragoste pentru ființă iubită, îmbinate cu admirația(adorația) față de frumusețile naturii. Este prezent Eul Liric prin formele verbale și pronominale de persoana 1. "eu trec", "ascult", "aștept", "să-mi cadă", "să sărim", "să-mi scape", "să plutim", eul liric poetic este în ipostază confesivă.
În al doilea rând, autorul se folosește de imagini artistice și figuri de stil. Poezia se deschide cu imaginea ferică a lacului încărcat cu flori de nufăr, iar epitetele cromatice "lacul albastru", "nuferi galbeni", "cercuri albe" realizează imagini vizuale statice. Lacul este personificat, "tresărind în cercuri albe", vibrează la unison cu poetul preluând din zbuciumul său sufletesc.
În al treilea rând, autorul sensibilizează sufletul cititorului sugerând o atmosferă generală de seninătate de calmă resemnare, iar armonia poeziei sugerează armonia întregii naturi.
În al patrulea rând, remarcăm muzicalitatea versurilor realizate prin aliterații, asonanțe și elemente de versificație întâlnite, poezia având 5 catrene(adică 5 stofe a câte 4 versuri), având măsura de 8 silabe, ritm trohaic și rima imperfectă.
În concluzie, poezia lacul de Mihai Eminescu aparține genului liric deoarece are toate trăsăturile specifice acestuia.
