Opera literară ” Izvorul nopții” scrisă de Lucian Blaga este structurată într-o singură unitate strofică prin care se ilustrează starea de adorație generată e prezența iubitei și, în special, de ochii acesteia, prin vocativul ” frumoaso ”: ” Frumoaso / ți-s ochii așa de negri .. ”. Prin intermediul metaforei, încă din titlu se sugerează fascinația pe care ochii iubitei o exercită asupra eului liric: ” că ochii tăi, adânci, sunt izvorul / din care tainic curge noaptea peste văi ”, iar enumerațiile ” peste văi / și peste munți și peste șesuri ” realizată prin însușirile naturii redă relația dintre om și natură și că întregul univers se naște din ochii iubitei. Oximoronul ” așa-s de negrii ochi tăi, lumina mea ” reprezintă iubirea dintre cei doi ca un sentiment complex, greu de terminat, contradictoriu. În centrul discursului liric se află cuvântul ” ochii ” care devine un motiv central textului, prin repetiție: ” ți-s ochii ”, ” ochii tăi ”, ” ochii tăi ”. De asemenea, frumusețea iubitei este redată și de adjectivul la gradul superlativ aboslut: ” așa de negri ”, care face legătura între culoarea ochilor iubitei și imaginea nopții.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.
