Răspuns:
Explicație:
Un război crud și nemilos pusese stăpânite pe țara, ce nu demult fusese frumoasa ca o floare. Pe unde vedeai cu ochii zareai doar ruine, oameni amărâți căutau cu înverșunare un strop de hrană. Chipurile lor nu transmiteau nimic, nici durere sau tristețe, nici furie sau resemnare. Într-un colt stătea chircit un soldat, răpus de durere. Nu-i venea a crede , parcă avea senzația ca totul fusese un vis, și când avea sa se trezească, țara și oamenii vor fi la fel ca acum o luna de zile.
Luptase cu toată forța lui, la fel ca și frații lui, dar inamicul fu mai puternic. Nu le-au putut ține pieptul, deși toți au contribuit cu mic, cu mare, la doborârea inamicului. Lacrimile amare siroiau pe obraji . Îi era greu, sa accepte înfrângerea, dar se gândi ca tot ce-ar putea face de-acum înainte, e sa -și ajute semenii pentru a putea reface tara și sa le da speranța zilei de mâine.
