Trăia cancha un rege putred de bogat, dar n-avea copii cu cine să se mângâie. Odată, pe când
ieșise la vânătoare, zări la marginea pădurii un ciobănaş, care-i căzu drag la inimă. Se apropie
suveranul de el și zise:
-Dacă o să răspunzi la trei intrebări, am să te infiez.
-Bine, se tocmeşte ciobanul, s-aud întrebările.
-Câle picături de apă sunt în mare? il ispiti regele.
- Zăgăzuiește toate râurile, și le voi număra, răspunse băietanul istet din fire.
-Bun răspuns, n-am ce sice, incuviintează regele și il intreabă.
-Dar câte stele sunt pe cer?
la ciobănaşul o foaie curată, desenează cu creionul o sumedenie de punctuleje, atât de multe,
incat nimeni n-ar fi fost în stare să le numere și răspunde:
-Cam tot atâtea, câte puncte pe foaia asta.
-Nu zic ba, și-acest răspuns e bun, face impăratul şi il intreabă a treia oară:
- la să-mi spui, câte clipe sunt în veşnicie?
-Peste mare este un munte de diamant, răspunde ciobănaşul. Odată la o sută de ani poposeşte
pe-acel munte o pasăre și-și ascute clontul. Cand muntele se va roade cu totul, veşnicia se va imputina
doar cu o singură clipă!
Sunt multumit şi de acest răspuns, zise regele. Apoi il lui pe ciobănaș cu sine la palat și il
infie. De-atunci ciobănaşul huzurea nu alia. Iar cand a murit regele, el a mostenit tronul acestuia.
trăind ani mulți și toți fericiti."​