Răspuns:
Explicație:
Era o zi călduroasă de vară, vântul abia adia, așa ca ne-am gândit sa mergem la un picnic în pădurea aflată la ieșirea din oraș, pentru a ne răcori și totodată relaxa. Ne-am luat cu noi tot ce aveam nevoie, si-am pornit la drum. L-am luat cu noi și pe Toto, deși nu-mi prea surâdea ideea de a-l păzi tot timpul, întrucât făcea numai trăsnăi. Ultima oară când am fost la Mare , mi-a creat numai probleme, deși nu mai era un pui mic, era Mare cât mine. De cum am ajuns, Toto era numai un Zâmbet. Zburda prin iarba cea verde și proaspătă. M-am întins pe pătură cu ochii ațintiți pe cerul albastru ca marea . La un moment dat, Toto începu sa latre insistent. Nu mi-am ridicat privirea, crezând ca o fi un alt moft de-al lui. Deranjat de lătratul care parcă nu mai lua sfârșit, mi-am ridicat capul pentru a vedea ce se întâmplă. Pe piciorul meu se suise o vipera, iar bietul meu Toto încerca să mă pună -n gardă. Intr-o fracțiune de secundă am apucat vipera de coadă, si-am azvârlit -o cât mai departe posibil. Toto avea o privire Tristă, probabil era mai speriat decât mine. L-am luat în brațe și l-am mângâiat, ca semn de mulțumire. În urma acestei întâmplări, am devenit cei mai buni prieteni.
