Atmosfera este tensionată. Aici, la concursul în aer liber dintre trupa școlii adverse, "Instrumente De Suflat" , și trupa noastră, "Corzile Jucăușe", toată lumea așteaptă ca trupa adversă să înceapă să cânte.
Trupa "Instrumentele de Suflat" se îndreaptă către locurile lor, iar dirijorul se pune în față. Este o mare responsabilitate să fii dirijor, știu asta eu fiind unul. Mereu am fost într-o competiție cu dirijorul echipei celelalte, Beethoven. La orice competiție ne întrecem: cine e mai bun, cine dirijează mai bine, că cineva a greșit o notă , cine gesticulează mai dramatic și tot așa mai departe.
Azi este o zi diferită, eu, Mozart, decizând să nu mai concurez împotriva lui, ci doar să ma distrez.
Echipa cealaltă termină de prestat, Beethoven râzându-mi în față. Într-adevăr, au fost bunicei, dar noi putem fi și mai buni. Îi răspund dându-mi ochii peste cap, renunțând la această luptă prostească, dar continuând să fiu determinat să câștig adevărata competiție dintre școli .
Ne așezăm la locurile noastre, iar eu, înaite să încep să dirijez, mai privesc o dată florile din jur, populate de albine. Încep dând startul și conduc sunetele instrumentelor în stângă, apoi în drepta și în sfârșit, înapoi în dreapta și stânga. Creez o armonie cu ajutorul colegilor mei cântăreți, iar invidia lui Beethoven i se vede pe față.
Deodată, în timp ce gesticulând dramatic, părul meu ducându-se în colo și încoace, o albină începe să mă deranjeze. Încerc să o dau la o parte, dar chiar atunci când credeam că o să câștigăm , se pare că, din cauza albinei, am făcut niște mișcări greșite, iar trupa a luat-o în altă direcție. Și am greșit nu una, nici doua, ci șaisprezece note în gama La.
În urma acestei întâmplări am pierdut concursul, " Instrumentele de Suflat" câștigând. Eșecul a fost mare, dar măcar m-am distrat cântând alături de trupă.
