Vântul adia ușor, mișcând frunzele copacilor. Foșnetul pădurii se auzea atât de frumos! Păsările ciripeau fericite că în sfârșit este vară. Tabăra era aproape de o pădure frumoasă, numită Pădurea de Aur. Cabana mare de lemn ne aștepta, într-un cadru parcă desprins din povești.
Când am ajuns, într-o după-amiază frumoasă, am fost cazați câte doi copii în cameră. Seara târziu, proprietarul cabanei, a făcut un foc de tabără în curte și în jurul focului, acesta ne-a spus o legendă. Era vorba despre comoara din Pădurea de Aur, o comoară deosebită, pe care nimeni n-a găsit-o până acum. Văzându-ne atât de curioși și hotărâți să plecăm imediat să explorăm, ne-a promis că a doua zi va merge și el cu noi.
După o noapte în care am visat numai comori și aventuri, odată cu venirea dimineții eram pregătiți. Îmbrăcați în uniforme de cercetași. Am pornit la pas prin pădurea superbă. Totul era atât de întunecat! După puțin timp, auzim un foșnet și ne speriem. Ghidul nostru ne spune în șoaptă:
-Liniște! Nu vă mișcați!
În fața noastră trec repede două căprioare frumoase. Am rămas uimiți de frumusețea și grația lor. Ne-am continuat drumul, dar nici urmă de comoară! George, care era în față, verifica fiecare tufiș cu fragi, dar niciodată nu lăsa în urmă fructe și pentru ceilalți din urmă!
Ajunși la cascadă, erau acolo mulți turiști și mai multe doamne care ne așteptau cu bunătăți: turtă dulce, clătite calde cu gem de afine și multe altele! Am exclamat fericit:
-O! Ce de bunătăți! Abia aștept să mănânc!
-Vedeți? Fiind preocupați de comoară, nici n-ați mai simțit ce greu a fost traseul! Acum, vă meritați răsplata! Spuse ghidul, râzând.
Așadar, comoara noastră nu era una de aur, ci una dulce! Ne-am bucurat că am simțit aventura traseului și că fiind preocupați cu găsirea comorii, nu ne-a prins oboseala. Ce idee bună a avut ghidul!
Elemente de spațiu: "Pădurea de Aur", "cabana", "cascada"
Elemente de timp: "după-amiază", "seară", "noapte", "dimineții"
