Citeste textul cu atentie!
De ce nu pot arborii umbla?
(legendă populară româneo
românească)
me când şi arboril
eva un om foarte bogat, dar
ucat lumea toată,
cesta în pădure, unde
avea mulți copaci pe
Cu multe mii de ani înainte, era o vreme când si
puteau umbla. Atunci trăia undeva un om foarte bogat
zgârcit. Doamne! De-ar fi putut, ar fi îmbucat lume
de zgârcit ce era. Odată s-a dus omul acesta în pădu
a văzut un stejar minunat de frumos. El avea multic
lângă casa sa, dar s-a gandit sa aiba şi acest stejar si ii viena
- Vino cu mine la coliba mea, că eu nu am nici
lemn.
Stejarul n-a mai stat pe gânduri, ci s-a luat după om
spre casă. Pe drum omul a obosit şi zise copacului:
- Tu eşti tare şi mare, du-mă pe mine la coliba mea, că nu mai pot de
oboseală.
Stejarul a stat locului până s-a urcat omul pe o creangă, apoi s-a dus
mai departe. Mergând aşa, au ajuns la o livadă frumoasă, unde păştea un bou
gras. Aici iar veni zgârcitului o poftă şi zise stejarului:
- Lemne aş avea, însă ar fi foarte bine dacă aş avea şi carne de friptură.
Cum ar fi, dacă tu ai ucide boul acesta şi l-am lua cu noi în coliba mea?
Stejarul nu răspunse niciun cuvânt, ci se apropie de bou şi aşa-1 lovi cu
o creangă groasă-n frunte, de-1 tăvăli la pământ. Apoi îl luă pe crengile sale şi
se duseră mai departe. Dar nu mult s-au dus şi pe drum au ajuns o trăsură în
care era un butoi cu vin; cărăuşul dormea. Aici iar îi veniră zgârcitului pofte
noi şi zise:
-Hm! Lemne aş avea, carne aş avea, dar n-am vin. Cum ar fi oare dacă
ai ridica tu butoiul acesta pe crengile tale, ca să îl ducem la coliba mea?
Stejarul nu zise nimic, ci apropiindu-se de car, ridică butoiul pe crengile
sale şi merse mai departe. După un răstimp au ajuns lângă o bisericuţă. Acolo
zise omul către strejar:
- Lemne aş avea, carne aş avea, vin încă aş avea, dar n-am cratița
unde să-mi frig carnea. Cum ar fi oare dacă ai lua tu clopotul acela din turn
Din el mi-aş putea făuri câteva cratițe!
Stejarul nici acum nu a zis nimic, ci, apropiindu-se de turn, şi-a intins o
creangă înăuntru, prin gaura ferestrei şi a scos clopotul
afară. Tocmai vroia să-l anine de o creangă, când deodată
trăsni din cer şi făcu tot ferfenită stejarul, omul şi
butoiul. Numai clopotul a rămas întreg şi oamenii l-au
aşezat iar în turn, la locul lui.
De atunci însă, arborilor nu le mai este iertat a se
mişca din locul lor.
Conținutul textului:​