Într-o zi călduroasă de vară, soarele strălucea iar norii care se jucau cu frumusețea cerului îmi făceau inima să bubuie de fericire.
Stăteam pe o bancă, destul de departe de părinții mei, analizând tot ce puteam și bucurându-mă de frumusețea naturii.Copacii care mă împrejurau îmi ajutau pielea transportată de atâta căldura să mă racolesc, care erau atât de imenși si de impunători.
Aleg să plec să mă plimb pe alea din spatele caselor, văd florii peste tot, simt miros puternic de zambile, acestea având cea mai frumoasă culoare pe care am văzut-o.Plimbăndu-mă ajung într-un hambar, care nu e cea mai frumos lucru pe care l-am văzut azi.Dar văd ceva care se mișcă, încremenesc.Sare un miel din spatele fănului și inima se oprește puțin înainte de a o lua din nou la galop.
Este cel mai dragut miel și nici acum nu-mi vine să cred că m-a speriat așa tare.
