Dragi tineri cititori,
Când eram de vârsta voastră, am avut o zi cu multe curiozități care m au impresionat pentru totdeauna. Am întâlnit un orb. Oh, nu un orb ca alți orbi! Acela avea ochii în stare perfecta de funcționare. El vedea soarele și florile, păsările și peștii. El isi recunostea prietenii și părinții. Putea sa se plimbe singur pe strada, dar... El nu știa sa citească.
Eu eram bulversat de a învață, de asemenea, sa aflu ca erau oameni buni, perfect sănătoși la corp și spirit, atacați de aceasta infirmitate misterioasa.
Teribila infirmitate într-adevăr! Un om care nu știa sa citească, dacă ii dați un roman de aventuri el nu vede decât un pachet de foi albe și murdare cu caractere negre imprimate. Voi, eu, când ni se da un roman, ne ghemuim în spatele fotoliului, și, deschizând aceasta carte, vedem apărând Robin al Pădurilor, Artagnan sau Tarzan. Noi descoperim peisaje magnifice și aventuri pasionante. Pentru ca noi știm sa citim, noi suntem magicieni. La mine, am mii de cărți și vad ca apar palate, păduri, oceane.
Din păcate, exista copii care au învățat sa citească și care nu citesc. Ei mai mult plâng. Trăiesc într o lume trista, plata, plictisitoare, din care nu pot evada pe aripile unei cărți.
Credeți-mă, cei care citesc sunt mai inteligenți, mai pricepuți, mai bogați decât cei care nu citesc.
Și, mai ales, sunt mai fericiți. Ei au întotdeauna în mana lor un remediu suveran pentru combaterea tristeții, grijilor, lipsurilor.
Prietenul vostru, Michel Tournier
