Continuare:
Când am auzit acele vorbe ale pădurarului l-am întrebat :
- muntele poate să crească ?
-Da , (mi-a răspuns zâmbind) la fel cum și noi creștem și îmbătrânim așa crește și muntele .
- Deci , muntele crește în fiecare an cum creștem și noi ,din an in an se face mai mare ?
- Nu stiu , nu l-am măsurat niciodată.
- Eu vreau să mă duc sa-l măsor.
Păduraru sa uitat la mine și a început să râdă :
- cum ai putea tu, un copil ,să măsori un munte ?
- Nu ştiu, o să-l măsor în pași (i-am răspuns zâmbind) fiecare pas de al meu va fi un metru .
Pădurarul cu un zâmbet ironic mi-a răspuns :
- Du-te ! chiar vreau să ştiu câţi metri are acel munte.
când am ajuns în fața muntelui am început să urc și să număr : 1,2,3,4 ....
Dar când am ajuns în vârful muntelui am pierdut numărătoarea .
Supărat am ridicat capul de jos și la marginea unei păduri am văzut o căprioară.Era atât de slabă încât nu se mai putea ține pe picioare .
Am prins-o și am dus la cabana pădurarului . Pădurarul a luat-o ,ia dat să mănânce și a pus-o lângă sobă ca să îi mai revină puterile .
După aceea pădurarul sau uitat la mine și a spus :
- Trebuie să facem ceva, nu putem să le lăsăm aşa .
- O să te ajut, vreau să fiu un padurar , i-am spus eu .
Pădurarul a spus că trebuie să aducem crengi de la pomi căzuți, să facem locuri speciale pentru mâncarea căprioarelor în pădure și să le ducem acolo.
Aşa am făcut toată iarna .
Ne duceam și aduceam mâncare căprioarelor Au venit si alți prieteni şi ne-au ajutat.
După ce a trecut iarnă am fost încă o dată acolo să văd dacă mai sunt căprioare .
Când am ajuns m-am ascuns după un tufiş şi ce credeţi că am vazut ?
Erau câteva căprioare cu puișorii lor, întinse pe iarbă și mângâiate de razele calde ale soarelui .
sper să iți fie de folos
Multă baftă ❤
