Tare bună ești, Pădure!
Toată vara ne dai mure,
Fragi, alune, flori de tei,
Cornuri, ghindă câtă vrei!
Toamna zvârli cu buzdugane
Verzi, adăpostind castane,
Iar în iarna cu ninsoare
Ne dai brazi de sărbătoare.
Primăvara ne crești flori,
Scrii seninul cu cocori
Și prin largile-ți ferești,
Aerul îl primenești.
De-aia-n preajma ta venim,
De omizi te curățăm,
Ardem trunchii găunoși
Si-ți sădim puieți vânjoși.
Când foșnește și când tace
Ramul tău e ram de pace,
Netăiat de vreo secure,
Fiindcă tu ne ești, Pădure,
O fărâma de comoară
Care azi înseamnă Țară,
Și cânți cu bucurie:
Frumusețe, bogăție!
