Mândrii și înalți, copacii codrului stau așteptând întoarcerea privighetorilor.
Veșmântul de frunze colorează copacii și ramurile lor stau înclinate formând o boltă de un verde crud. Poalele trunchiurilor sunt pline de muschi moale și verde ca niște pernițe pufoase.
Vântul lin se aude ca un freamăt care trece prin fiecare ram aducând miresme proaspete și îmbietoare.
Se lasă seara în pădure.Printre frunzele și crengile copacilor se zărește luna ca o regină cu alaiul ei de stele albe-aurii.
Tăcerea cuprinde întreaga pădure, doar izvorul mai curge murmurând de parcă spune povești fără sfârșit pe care codrul le asculta în tăcere ca un copil curios.
Pădurea e un castel din basme...
