Răspuns:
Explicație:
Era o zi destul de luminoasa de Octombrie. Copacii erau jilavi si reci, cerul parca isi diminua toata viata si culoarea sublima, iar toate viietatile s-au adapostit de vremea neprielnica de afara. Am iesit afara pe balcon, unde pot observa cu foarte mare usurinta parcul de vis-a-vis, si am vazut natura cum se indreapta incet-incet spre moarte. Desi copacii aveau frunzele in mii de culori ruginii, mie imi dadeau o senzatie de amaraciune si tristete fiindca sub ochii mei, nu mai era nimic verde, nimic care sa emita viata si o stare de bine. Parcul era gol! Niciun om nu era prezent datorita vremii reci, insa la un moment dat, mai pe la pranz, observ o fetita cum paseste peste portile parcului! In mintea mea, ma gandeam ca se va duce sa se dea in tobogan, sau sa stea pe o banca, insa o vad cum se duce si se arunca in gramezile de frunze galbene, care mie imi inspirau tristete! O vedeam atat de fericita, iar pe ochii ei se putea citi din plin energia si bucuria. In timp ce ma intrebam cum poate fi atat de fericita, data fiind vremea mohorata de afara, vad cum in parc, dau navala o armata de copii, care mai de care cu zambetul pe buze si energici! Toti se jucau ori in frunze, ori mancau fructe specifice acestui anotimp, ori se jucau diferite jocuri! In momentul in care i-am vazut pe toti atat de fericiti, am inteles ca anotimpul acesta nu este chiar atat de rau, si am invatat ca trebuie sa vad doar lucrurile bune in orice, si sa ma bucur de frumusetea pe care o are un anumit lucru, si sa las deoparte partea mai putin frumoasa. Mereu trebuie sa vedem doar partea plina a paharului. Niciodata nu puneti eticheta unui lucru, doar pentru ca are unele defecte si profitati de ce e frumos. Nimic nu este perfect, dar orice are ceva frumos.
