Răspuns :
Pășea greu pe drum în liniștea după-amiezii la începurtul ei În soarele aprins, el mergea pe străzile cotite ale orașului. Râdea și făcea conversație cu o persoană invizibilă
6
"Uite că vine! Uite că vine!' am șoptit noi copiii, în așa fel încât să nu-i trezim pe adulți din siesta lor de după amiază.
Prin jaluzelele pe jumătate deschise l-am privit cum trecea, tremurând de emoție și frică.
Obiectul curiozității noastre era Nieves, un bărbat misterios de vârstă mijlocie. Pielea lui era aspră iar ochii îi erau ca niște bucăți de cărbune în bulgări de zăpadă.
Când vorbea, dinții albi îi străluceau printre buzele roșii cărnoase.
Ca majoritatea locurilor, exista în orașul nostru o colecție de personaje stranii: bărbatul de vârstă mijlocie, grăsuț și vesel, aproape chel și care conducea un [cărucior] imaginar pe stradă; excentrica profesoară de balet, bătrână, care dansa în grădina ei, în lungi rochii strălucitoare; și gemenele ciudate, palide și slabe, în rochiile lor albe. Stăteau țepene pe [mndah] lor, privindu-ne pe noi ceilalți copii cum ne jucam, cu ochii lor triști, întunecați.
Dar Nieves era altfel: era nou în orașul nostru. Nici unul dintre noi nu știa de unde venise sau unde anume trăia el acum. Și era în mod clar un lunatic!
"Trebuie că e de pe altă planetă." - a sugerat în șoaptă verișoara mea .
"Nu fi proastă! Nu există oameni pe alta planete. Cred că vaporul lui a naufragiat iar el a reușit să înoate la țărm. Întreaga lui familie a murit și el a-nnebunit de durere."
Într-o seară, întorcându-mă acasă de la cumpărături am auzit pași grei în urma mea. Adunându-mi tot curajul, m-am întors să mă uit, doar spre a-l vedea pe Nieves la o mică distanță, zâmbind zâmbetul lui alb. Am alergat acasă cât mă țineau puterile, privind în spate ocazional pentru a verifica dacă mai era acolo. M-a urmărit tot drumul până acasă, dar am reușit să intru exact înainte ca el să mă poată ajunge din urmă. I-am trântit ușa în nas și am început să bocesc/urlu, arătând spre ușă. Alarmată, mama a deschis uşa.
Acesta este dl Luna, a spus ea. “Va lucra cu tatăl tău pe șantierul de bărci/naval. Vă rog să scuzați comportamentul fiicei mele “, a adăugat ea întorcându-se către el. Are o imaginație aprinsă.
Nieves Luna a devenit curând un membru al familiei. La început, oamenii îi criticau pe părinții mei că l-au adus în casa noastră. “Omul este, evident, un nebun “, a spus femeia băgăreață de-alături. - N-o să iasă bine. N-aș permite copiilor mei să petreacă atât de multă vreme cu un străin nebun.“ Dar Nieves era un om bun și prietenos care iubea foarte mult copiii. Nu și-a pierdut niciodată obiceiul de a vorbi cu ascultători imaginari, dar, cu timpul, a fost acceptat de toată lumea în orașul nostru
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Engleza. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.