De vorba cu un fir de par
Am plecat de acasa cu gandul la noua curte de acasa,ajung acasa si ma duc la joaca.
O data ajunsa,las ghiozdanul in camera mea,imi iau niste haine mai comode,si ma indrept spre curte. Acolo ma opreste mama si imi zice:
-Poti uda tu florile daca tot mergi afara?
-Bine,ma duc.
Incep sa ud florile cand de o data aud cum cinva tuseste. Era un fir de iarba mic si neajutorat.
-Ce cauti aici micutule?
Normal ca nu a raspuns. Am mai intrebat o data si prin surprindere a raspuns!
-Mi s-a zis sa nu vorbesc cu oamenii!
--Nu are de ce sa iti fie frica,eu sunt (pui numele tau) ,ador plantele,sunt de parte cu natura.
-Wow! de rare ori aud de la familia mea genul acesta de oamnei! Eu sunt ierbută.
-Cum este sa fi un fir de iarba?
-plictisitor,dar riscant. Trebuie sa fiu atent cu oamneii,sa nu ma calce,sa nu mor din cuza apei,etc.
-Aw,imi pare rau..dar inca esti in viata.
-Ca stiu sa vorbesc trebuie sa ramana intre noi,bine?
-O sa tac !
Dintr o data mama mea apare si micutul fir de iarba se ascunde din nou prin celelalte fire.
-Mi a parut bine sa te cunoc. Zic eu incet.
Mama apare si ma intreaba:
-Ai terminat?
-Da,sunt gata
-Bine,haide inauntru sa mananci ceva.
-Vin acum!
