Răspuns:
Explicație:
Omul fara bucurie si iubire este ca pomul fara radacini.Chiar daca nu se lasa doborat o vreme, incepe sa se-ncline. Si-asa strimb cum ajunge, isi va dori iar sa priveasca semet si drept catre cer. Iar bucuria este seva cu care prinde radacini, creste si infloreste vreme de un anotimp. Ca si in viata. Nu suntem plini de flori non-stop, insa dupa ce frunzele se usuca de frig, de tristete, de tacere, de furie, de durere, de nepasare… ni se face dor iar de florile noastre si iar imbobocim.
