Muntele
Era o zi in care racoarea de munte rece ca privirea vazduhului ce era taiat de o sageata puternica.Eu priveam pe geam.Soarele statea pitit in spatele crestelor ascutite ca un arbore inalt si tacut.
Cerul era atat de luminos si era atins doar de cateva pete de alb,cea ce facea ca muntii sa oara si mai interesanți...
Dar..brusc linistea muntilor este taiat de un sunet asurzitor.In spate,de tot,de tot, in fundul muntilor,alerga cu viteza o mica caprioara ce fugea de nemilosul varf de cutit,care o tinti direct in inima..
Atunci, parca padurea a murit,o data cu sufletul micii caprioare,care a cazut pe jos si acolo a ramas..Iar secretul acesta a ramas ascuns,chiar acolo in inima padurii..
