Primăvară
Eu sunt o fată timidă, ușor temătoare, dar primăvara de anul acesta este și mai timidă.
Nu îndrăznește să vină cu aer cald, cu cer senin, cu miros de floricele drăgălașe.
Se tot împiedică și abia se strecoară, în vârful picioarelor, printre măruntele picături ale unei ploi sâcâitoare, de zi cu zi, printre rafale nebănuite de vânt rece, neprietenos.
Oamenii sunt un pic triști, dar ei tot speră că mâine va fi mai cald și mai bine.
Numai că vocile de la buletinul meteo anunță că și mâine va fi la fel ca azi, adică o vreme friguroasă, cu umezeală multiplă și vânt dinspre Polul Nord, care traversează harta pe sub Carpații de Curbură, până la Marea Neagră și se abate foarte aproape de frontiera estică a peninsulei Iberice.
Cu toate acestea, acum două zile am zărit într-o poieniță, la marginea satului bunicii mele, un miel albuț și doi iezișori negri, durdulii. Ei erau foarte veseli, alergau și uneori făceau tumbe pe iarba un pic jilavă, miroseau aerul cu neprefăcută uimire, se zbenguiau cu o hărnicie nepotolită, erau, fără nici cea mai mică îndoială, niște copilași fericiți !
