Fram a ajuns acasa. Acolo, ,, sloiurile nu se topeu niciodată deplin. Abia suroia o vana subțire de apa pe patul de gheață. Abia apărea, de sub nămeți, mushiul verde captusind stancile; si pe alocuri cate o floare firavă, măruntă, chircita, fara parfum". L-am dus pe o insulă pustie, ca sa poată învăța cu gheturile si cu noul lui trai. L-am ferit de eschimosi, cu care el ar fi prea prietenos, fiind învăț cu oamenii.
A fost coborât într-o baracă. Era nerăbdător. I-am lăsat si niște provizorii, până cand avea sa învețe să vâneze... Cu un ultim salut pentru oameni, Fram disparu inte gheturi...
