Răspuns:
-Codrule îmi era dor de atâta liniște.
-Și mie îmi era dor de fericirea pe care ma faci sa o simt când îmi povestești peripețiile tale.
- ma gândesc ca îți e greu aici, asa singur.
-Dar eu nu sunt singur! Uitate în jur, totul e viu, totul e perfect.
-Ai dreptate, dar ele nu vorbesc...
-Poate, dar îmi sunt tovarăși, iar se știe ca uneori, tăcerea e cel mai bun răspuns.
- Într-adevăr, și presupun că liniștea îți dă atât de multa înțelepciune.
-Cel mai probabil e adevărat, dar orice om e înțelept... Doar ca trebuie sa sape mai adânc ca să își dea seama.
-Ca bine zici, Codrule!
Explicație:
