Identificati figurile de stil din strofele urmatoare si indicati semnificatia lor:

Dar ce m-a pus în seara tihnită de Crăciun,
Să iau în mînă lampa, să dau în lături uşa ?
În fața mea stă calul de lemn și stă păpușa
Cu suflet de tărîțe, nevinovat și bun.

Stă micul tren mecanic în gara lui prea mică,
Stă, cîmp de luptă, masa soldaților de plumb
Și, galbene ghiulele, stau boabe de porumb,
Stricînd orînduiala oștirii fără frică,

Și tot închis de-atuncea albumul de imagini,
Ce deschisese țara de fantasmagorii.
Azi chipurile șterse sînt numai mărturii,
Că ochiul nu revede la fel aceleași pagini.

Căci unde-i trenul fulger pentru-nconjurul. lumii ?
Armatele pornite spre stăpînirea ei ?
Păpușile sfioase în rochii de femei,
Primindu-ne iubirea sau îndrăzneala glumii ?

În față am doar calul de lemn, am doar păpușa
Cu suflet de tărîțe, nevinovat și bun...
Și mă gîndesc în seara pioasă de Crăciun,
În care-mbătrînirea și-a strecurat cenușa,

Ca-ntotdeauna sta-vor și tocul, și caietul,
Și fila încărcată cu clb de poezii.
Într-un pahar mihandre uitate-or putrezi,
Și cucul din ceasornic ăși va urma tabietul.

Și versurile mele îmi cerși oprirea.
O, strofele pe care, ani lungi, ca un zaraf
Le-am strîns cu sîrg în suflet, le-am cîntărit în vraf
Gîndind cu vorbe de-aur să cumpăr nemurirea.


Dar sfintele silabe cu rimă și cezură,
Ce-mi sînt acuma : cîntec, icoană și parfum,
Nu vor pătrunde pînă în visul meu postum
Descătușat din steiul de pămîntească zgură.

Le-oi recunoaște toate, nepricepînd nimic
Din cîte astăzi omul cel nou iubește-n ele,
Și le-oi privi cu-aceeași mirare ca pe-acele
Relicve moștenite de la copilul mic.