Pe o frunză de stejar
Pe o frunză de stejar
Se așează un mic bondar
Și s-agită , și s-agită ,
Că toamna-i deja venită !
Toată vara cât a fost ,
El a vrut să țină post.
Iar toamna când a venit,
Amărât a devenit .
Fără hrană , fără casă ,
Fără-un loc să-i spună "acasă".
Doar cu vântul a rămas,
Necăjit și fără glas.
