A fost odata ca niciodata ,
Intr o tara indepartata ,
Un print si o preafrumoasa fata ,
Cu parul galben de matase .
Purta in par margaritare ,
Zburda precum, un fluture pe o floare ,
Pe chipul vesel si frumos ,
Nu se zarea vreun nor intunecos .
Dar dorul o purta departe ,
Si inima i plangea, de jale ,
Dar cui sa i spuna de durerea ei ?
Sa roage luna sa faca lumina, in calea dragostei ?
