Prezinta pe scurt evenimentele din fragmentul :
Dupa ce tanărul pleca, Elena rămasă singură, se duse in odaia ei de culcare Aprinse lumánarile şi se uită lung in oglinda. Era pieplănata ca totdeauna, cu parul in bucle Iiniştite, ce-i faceau coroană in jurul capului. Se pieplana asa de o grămadă de vreme. Era ostenitä de a fi aceeaşi şi iar aceeaşi Luă pieptenele şi incercă sã-si facă o carare la dreapta. Dar parul era legat tare. Atunci scoase panglicuta din păr şi-l lasă să cada pe spate; apor il aduse pe un umăr. Era alb mai tot. Mai tot era alb Dánsa cazu pe un scaun, cu bratele pe geunch. Luă o oglindă mică de pe masă, se uità din nou la păr, il trase de pe frunte in sus, il dete inapoi pe frunte. Vedea bine ca era inca frumos. Dar avea ceva nexplicabil de lucru cinstit, care, in loc de a o multumi, o ranea intinse mána catre o policioară pe care erau cáteva volume mici. Se nimeri să ia poezile ui Musset. Se uità la volum, lung, fara a-l deschide in ce sta farmecul tineretii, se intreba Elena, cand ea imbatránea si totuşi se simtea aşa de caldă la gánduri, cumpăntă, fară niciun Jel de durere. fericiä cum nu fusese nuciodată!.....


Duiliu Zamfirescu, Anna