A fost odată ca niciodată, într-un oraș îndepărtat, o mică floare. Aceasta era atât de frumoasă încât toate celelalte flori o invidiau. Chiar și trandafirul, cea mai cunoscută floare, era la fel de geloasă ca și celelalte.
Într-o zi, un fluturaș s-a așezat pe floare. Acesta nu a spus nimic, până când celelalte flori au început să râdă de el.
- Vedeți la ce s-a ajuns? a spus trandafirul, privind fluturele.
- Trandafire, de ce te comporți așa? Știi foarte bine că nu prea ai niciun motiv să fii invidioasă, spuse laleaua.
- Cum adică? Eu nu sunt invidioasă deloc, răspunse trandafirul revoltat.
Încă o zi se sfârșește, și fluturele a venit și a doua zi.
- De ce mă vizitezi? întrebă floarea.
- Deoarece ești cea mai frumoasă floare pe care am văzut-o în viața mea! răspunse fluturele.
- Da? Nimeni nu mi-a spus asta.
- Sunt prea indivioși, adică, mai bine spus invidioase.
- Celelalte flori?
- Da. Ele vorbesc despre tine toată ziua.
- De rău, nu-i așa?
- Da, din păcate. Vreau să îți arăt ceva.
- Ce?
Fluturele se ridică în aer și cu ajutorul altor fluturi, zgudui un copac. Din acesta au căzut multe steluțe, făcând-o pe floare să arate și mai frumos.
- Îți mulțumesc, dragă fluture! Ce gest frumos! îi mulțumi floarea fluturelui, în timp ce acesta zbură spre casă.
