„Bolta și-a cernit năframa
Ca o mamă întristată,
Floarea-soarelui pe câmpuri
Pleacă fruntea-ngândurată.
Zarea-și picură argintul
Pe ovezele de aur,
Ostenit, din aripi bate,
Ca un vis pribeag, un graur.
Codrul cântăreții-și culcă,
Doarme trestia bolnavă,
Dorm doi pui de nevăstuică
Sub o brazdă de otavă.
S-a oprit trudita moară,
Doarme apa la iurgă,
Răzimat pe coate-adoarme
Un cioban întins pe glugă…
Doarme cerul și pământul
Într-o dulce-mbrățișare…
Doar izvorul mai tresaltă
Ca un sân de fată mare. ”
„Sara” / O. Goga
„Bolta și-a cernit năframa ” = personificare
„Bolta și-a cernit năframa
Ca o mamă întristată” = comparație
„Floarea-soarelui pe câmpuri
Pleacă fruntea-ngândurată.” = personificare
„Zarea-și picură argintul
Pe ovezele de aur” = personificare metaforică (dublă)
„Ostenit, din aripi bate,
Ca un vis pribeag, un graur. ” = personificare
„Codrul cântăreții-și culcă” = personificare
„Doarme trestia bolnavă” = personificare epitetică
„trudita moară” = epitet personificator
„Doarme apa la iurgă” = personificare
„Doarme cerul și pământul
Într-o dulce-mbrățișare… ” = personificare
„Doar izvorul mai tresaltă
Ca un sân de fată mare.” = personificare
