Visasem intr-o noapte ca tu erai eu si ca impreuna nu eram decat glasul stins al unei petale de lalea.
Amandoi pluteam suspendati de o stea albastra si ne lasam leganati de suflul alb al lunii clare.
Pe atunci, noi nu credeam in vise. Credeam ca noi suntem Visul.
Pana intr-o zi cand steaua a palit sub soarele diminetii si noi am cazut intr-un abis adanc din care nu ne-am mai gasit niciodata.
Te caut, raspunde-mi.
Tacere.
